22 decembrie 1989

Această zi s-ar fi vrut a fi sfârşitul unei epoci întunecate din istoria poporului român şi, în acelaşi timp, începutul unei perioade normale, în concordanţă cu cerinţele civilazaţiei moderne din spaţiul vesteuropean. N-a fost să fie aşa. În acele momente euforice din decembrie 1989, oamenii de toate categoriile sociale se bucurau că au scăpat de frigul din case, de lipsa alimentelor şi cozile interminabile la acestea, de umilinţele impuse, şi de atâtea alte neajunsuri. Puţini erau aceia care vdeau mai departe.

Ei bine, de acest lucru au profitat cei din eşaloanele doi şi trei ale PCR, în frunte cu bolşevicul Ion Iliescu şi camarila lui de activişti promoscoviţi şi securişti vopsiţi în reformatori, şi care în acele zile tulburi, în vâltoarea evenimentelor ce se succedau rapid după un scenariu numai de ei ştiut, au pus mâna pe putere, putere la care n-au renunţat nici azi, după 21 de ani. Acest vechi activist comunist cu vederi prosovietice nu voia de fapt decât un socialism cu faţă umană, după modelul gorbaciovist. Şi astfel, ajuns în fruntea ţării unde a stat cocoţat 11 ani (1989-1996 şi 2000-2004) a făcut tot ce-a vrut ca să frâneze cuplarea Românie la o dezvoltare orientată spre capitalism, alături de celelalte ţări foste socialiste promoscovite. Chiar şi după destrămarea URSS din 1991, orientarea lui nu s-a schimbat semnificativ. Se poate spune că, asemenea unui monarh, el a domnit la Cotroceni, bucurându-se de sprijinul acoliţilor săi care au devalizat economia ţării sub pretextul orientării spre economia de piaţă capitalistă. Aşa încât săracii au devenit şi mai săraci, iar bogaţii şi mai bogaţi, prăpastia dintre aceste două categorii adâncindu-se an de an.

Atunci când i se spune că în decembrie 1989 n-a fost decât o lovitură de stat sare ca ars. De fapt tot ce s-a petrecut înainte de 22 decembrie 1989 la Timişoara şi Bucureşti a fost o revoltă provocată din timp de servicii secrete străine cu ajutorul unor personaje dubioase din interiorul ţării. După 22 decembrie, mai precis după fuga lui Ceauşescu, n-a fost decât o lovitură de stat condusă de acest criminal bolşevic, Ion Iliescu. Însetat de putere şi stăpânit de o ură viscerală împotriva lui Ceauşescu, n-a pregetat să instituie un tribunal militar excepţional care avea menirea să „judece” perechea Ceauşescu şi să-i condamne la moarte. Desigur, totul a fost un simulacru de proces. El voia lichidarea fizică a acestora. Chiar dacă nu era îndrituit să emită un astfel de decret, el a făcut-o. Pentru ceilalţi din camarila lui Ceauşescu a înscenat nişte procese de ochii lumii şi în care au fost condamnaţi la diverse pedepse, pedepse pe care tot el le-a graţiat mai târziu.

Sigur, atunci regimul fesenist instaurat de Iliecu a contat foarte mult pe credulitatea şi naivitatea majorităţii oamenilor. Astăzi n-ar mai fi posibil aşa ceva, deşi bătrânul bolşevic, chiar dacă nu mai ocupă nicio funcţie în stat, tot agită apele prin partidul pe care l-a înfiinţat şi condus. Românii par a se mai fi deşteptat, au o altă educaţie politică astăzi, mai ales în mediul urban. Nu mai sunt uşor de manipulat cu venirea moşierilor sau a capitaliştilor veroşi. Aceştia se află printre noi. Atunci, în timpul sau imediat după evenimentele din decembrie 1989, a fost posibilă manipularea maselor după tipicul comunist. Aşa cum am văzut într-un documentar francez aseară pe TVR1, chiar mass media franceze au fost duse în eroare de propaganda şi minciunele emise de canalele de ştiri din România din acea perioadă. De unde se vede că scenariul a fost pus la punct cu mult înainte, deci totul fusese premeditat. Francezii şi-au dat repede seama despre ce e vorba. Românii, nu.

Şi astfel mitul revoluţiei române din decembrie 1989 începe să dispară ca fumul, evanescent. Românii care au trăit acele vremuri îşi vor da seama cum au fost minţiţi şi manipulaţi. Cei tineri, mai ales cei născuţi după 1990, nu vor fi niciodată interesaţi de ceea ce s-a întâmplat atunci. Aşa se scrie istoria.

Published in: on Decembrie 22, 2010 at 12:12 pm  Lasă un comentariu