Un Pont(a) vandut de…PSD

Se spune ca cea mai buna poanta din recentul congres al PSD a fost alegerea in fruntea partidului a (tot) tanarului fost procuror, Victor Ponta. Iar omul nostru, chiar a doua zi, si-a luat postul in primire si functia in serios. Atat de serios, incat a decretat ca cei din conducerea partidului, atunci cand vin la intrunirile de la sediul central, isi vor parca autoturismele din dotare pe strazile laterale si nu in curtea sediului. Intrebat fiind de jurnalisti de ce, proaspatul presedinte a dat un raspuns aiuritor, de incepator in ale politicii: fiindca suntem un partid social-democrat.

Bravo, domnule presedinte! Adica nu conteaza marca masinii si cat a costat ea, ci locul de parcare. Adica trecatorii sunt atat de inapoiati incat nu-si dau seama ale cui sunt masinile: masinile baronilor…social-democrati, care nu sunt nici saraci, nici cinstiti. O exceptie exista totusi. Doar Bunicuta, omul sarac si cinstit, bolsevicul octogenar va avea voie sa intre cu masina in curtea sediului. Ponta dixit!

Si a mai ordonat noul presedinte. Nimeni nu va mai intarzia la sedintele anuntate si nimeni nu va mai face declaratii pe celebrele sacari ale cladirii. Doar el va avea acest drept si numai dupa incheierea sedintelor, intr-o sala speciala. Se tine de…poante baiatul asta.

Iata, asa a inceput reformarea PSD. Cu fata spre trecut. Tot in…urma!

Anunțuri
Published in: on Februarie 24, 2010 at 1:29 pm  Lasă un comentariu  

Sa le plangi de mila, nu alta

Tot batand moneda (falsa) pe proiectata noua lege a pensiilor, mass-media de toate categoriile – ziare, radio, televiziune – si in varii forme – print, electronic, show – ne infatiseaza un tablou sumbru, apocaliptic ce cuprinde toate categoriile de pensionari. Dar mai cu seama, si pentru ca da bine la privitori, televiziunile private ni-i prezinta pe saracii actori pensionari care, daca ne-am lua dupa ce vedem pe ecran, sunt la un pas de obstescul sfarsit provocat de acest proiect de lege si de legea privind cumulul pensiei cu salariul.

Nu stiu de ce (adica eu stiu!) ni se prezinta doar aceasta breasla a actorilor. Intre noi fie vorba, cum am mai spus-o, ei au avut si au de toate, fiind niste privilegiati. Mai rar se vorbeste de medici sau profesori, deloc despre ingineri; asta, ca sa ma refer la intelectualitate. In schimb nicio vorba, nicio referire la muncitori pensionari. Sa inteleg de aici ca acestia ar avea pensii mai mari? Nu. Numai ca acestia se descurca cu ce au si nu mai vocifereaza pe toate canalele.

Zilele trecute am vazut la tv si apoi am citit si in ziare cum se vaicarea Rodica Popescu-Bitanescu cum ca n-are bani si se imprumuta la vecini ( ce oameni de treaba!) ca sa supravietuiasca, sau cum trece ea prin piata si mai primeste de pomana de la tarani ba o ceapa, ba un cartof, ba o varza si chiar un…merisor, ha,ha,ha! Frumos, nu? Ar fi, daca n-ar fi penibil. Si unde mai pui ca actrita noastra scrie si piese de teatru.

Si ca ea mai sunt si altii/altele cum ar fi Ion Lucian, Tamara Buciuceanu-Botez si altii. Ei ar fi in stare sa-si dea duhul pe scena din cupiditate, nu altceva. Mi-aduc aminte, se petrecea prin 1965, cum la o reprezentatie cu Regele Lear de la TNB, avand locul in randul al doilea de la scena, in rolul titular fiind marele actor Gh. Storin, se auzea sufleurul din caza ca actorul suferea de hipoacuzie. Numai ca marele actor nu avea alte venituri prin participarea la tot felul de suse, telenovele si altele ca cei de azi, si care se vaicaresc intruna ca ultimul muritor de foame. Sa le plangi de mila, nu alta!

Published in: on Februarie 16, 2010 at 2:02 pm  Lasă un comentariu  

Actorul si…pensia

De mai mule luni, cu mici intreruperi in campania electorala, se vantura problema unei noi legi a pensiilor, unica pentru toti cei care au dreptul atunci cand ies din activitate, pentru a elimina discrepantele existente acum intre diferitele categorii socio-profesionale datorate unor legi speciale nedrepte care au favorizat aceste discrepante.

Ieri, Guvernul a aprobat acest proiect de lege pe care urmeaza sa-l trimita in Parlament pentru dezbatere si aprobare. Dar ce a putut sa starneasca acest fapt, atat inainte cat si dupa discutarea in Guvern, si mai ales la unele televiziuni de nisa care, in lipsa de altceva, au gasit de cuviinta sa macelareasca aceasta initiativa legislativa, evident si cu ajutorul unor nechemati carora putin le pasa ca actualmente raportul intre pensia maxima si cea minima este de 100/1. Nu mai spun ca liderul PSD, Mircea Geoana, prostanac cum e, a declarat ca daca legea va fi votata in Parlament in forma prezentata de Guvern, PSD va depune o motiune de cenzura impotriva acestuia. El se face ca uita ca legea va trece dupa discutii si amendamente si nu prin asumarea raspunderii.

Revenind la forfecarea acestui proiect de lege in mass media, mi-a atras atentia, in mod cu totul neplacut, un actor ajuns la o varsta venerabila de peste 80 de ani, si care a ajuns un fel de arma de lupta a unei televiziuni impotriva Guvernului. Este vorba de actorul Ion Lucianc care, intre noi fie vorba, s-a bucurat de toate privilegiile – acordate de altfel tuturor artistilor, cu mici exceptii – si inainte de 1990, dar si dupa. Pentru ca in afara salariului de incadrare la teatrul respectiv, ei colaborau la televiziuni, radio sau jucau in filme artistice iar veniturile nu erau/sunt de neglijat, chiar si dupa iesirea la pensie. Sigur, pensia s-a calculat dupa salariul tarifar si alte venituri care intra in calcul.

Iar actorul nostru a jucat o dramoleta in trei acte, din care n-am prea inteles ce voia. Primul act a fost alaltaieri seara intr-un mic interviu la tv Antena3-Gica contra in care isi exprima nemultumirea in legatura cu noul proiect de lege a pensiilor, stiut fiind ca pensia lui nu va fi afectata. Al doilea act s-a petrecut ieri, intr-un alt interviu la domiciliul sau –  si ce domiciliu! – unde o duduie care se pricepe la toate ( la inundatii transmitea din mijlocul unui lac de vreo 20 m.p. cu apa pana la brau) il interoga asa sfioasa incat actorul a izbucnit in lacrimi, ca de altfel si soata sa care-i sta alaturi si care a trebuit sa renunte la 50 de lei din pensie ( cu atata depasea salariul mediu pe economie) pentru a putea lucra in continuare cumuland pensia cu salariul, dansa fiind tot actrita. Alaturi, de cealalta parte, pe canapea se odihnea distinctia acordata de statul francez, Ordinul Cavalerilor de Onoare.

In fine, al treilea act s-a consumat aseara chiar in studioul A3 la o emisiune realizata de un raspopit dar ce nu face el pentru a-i da satisfactie patronului, nimeni altul decat turnatorul cu patalama, Felix. N-am mai stat sa vad ce debita batranul actor, penibil in acest rol, si care la varsta senectutii, in loc sa stea acasa sa-si scrie memoriile sau sa se plimbe in Cismigiu, risca sa moara pe scena, cum de altfel i s-a intamplat cu cateva luni in urma cand i s-a facut rau chiar in timpul unui spectacol. Sa fie de dragul artei? Eu ma indoiesc, este mai degraba un mod de sacrificiu fara cauza. Pacat! O retragere discreta este de preferat unei morti eroice.

Published in: on Februarie 11, 2010 at 1:28 pm  Lasă un comentariu