Asistăm zilele acestea la nişte discuţii/dezbateri pe marginea modificării Constituţiei care, pe cât sunt de arţăgoase, pe atâta sunt de sterile. Nu mai vorbesc de ridicol, acesta fiind un apanaj al politicienilor de azi, dar si al televiziunilor şi comentatorilor acestora pe marginea proiectului în discuţie.
Paradoxal, toţi cei ce se perindă pe la tv sau scriu în ziare se pronunţă în favoarea revizuirii şi modificării Constituţiei, dar fiecare după pofta inimii proprii. Când vine vorba de rezultatul referendumului naţional din noiembrie 2009, privitor la reducerea numărului de parlamentari şi la un parlament unicameral, aici, cei mai mulţi, invocă faptul că românii n-au ştiut ce-au votat, n-au fost informaţi şi, ca atare, au pus ştampila pe neve.
Ei, păi cine credeţi că e vinovat de toate acestea? Desigur, Guvernul şi, mai presus de toate, preşedintele Băsescu care-i presează cu modificarea Constituţiei în favoarea sa. Chiar dacă guvernul a trimis la presedinţie un proiect de modificare a acesteia. Ce dacă în Constituţia actuală este prevăzut faptul că Guvernul are dreptul să facă o asmenea propunere? Fiecare partid are propria sa interpretare, evident, în favoarea sa. Iar parlamentarii, mai ales cei din opoziţie, dar şi cei din UDMR, nu prea sunt de acord cu scăderea numărului de parlamentari într-o singură cameră. Altfel spus, fiecare trage spuza pe turta lui.
Mai sunt unii care invocă faptul că tocmai acum ne-am găsit să modificăm Constituţia, pe criza asta. Vezi Doamne, pentru a acoperi sau a distrage atenţia de la aceasta. Deci nu-i momentul potrivit, să aşteptăm să treacă criza. Cât, nici ei nu ştiu. Aşa dar, conform unei vorbe româneşti, lungeşte Doamne boala, pân` s-o coace poama.
Concluzia este că, de la Caragiale-ncoace nu s-a schimbat mai nimic în politica românească, în afară de actori. Tipologia lui Farfuridi a rămas aceeaşi, contextul este altul.
Eugeniu
